În această sălbăticie înghețată a gândurilor și zăpezii, te trezești într-o tăcere atât de vastă încât ai senzația că te ascultă și tu. Peisajul se întinde la nesfârșit, fiecare direcție identică, fiecare umbră un ecou al ezitării tale. Începi să mergi – nu pentru că știi unde să mergi, ci pentru că a sta nemișcat te face să renunți la frig.
Ultima actualizare
14 nov. 2025